INDOLÍNĂ, indoline, s. f. (Chim.) Substanță albastră obținută prin hidrogenarea indolului (1), folosită în industria coloranților. – Din germ. Indolin, fr., engl. indoline. Vezi definitia »

bileálă s.f. (înv.) pudră albă, suliman alb. Vezi definitia »

țesálă (-ắli), s. f. – Unealtă de periat caii. – Var. cesală; săceală. Megl. chișeală, ceșeală. Sl. česalo „pieptene” (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 48; Conev 73; Graur, BL, IV, 90), cf. bg., sb., slov. cesalo. – Der. țesăla (var. cesăla, săcela), vb. (a peria caii). Vezi definitia »

MICOTOXICÓZĂ s. f. intoxicație provocată de unele ciuperci microscopice. (< fr. mycotoxicose) Vezi definitia »

SCÂLCIETÚRĂ, scâlcieturi, s. f. Faptul de a (se) scâlcia; deformare; (concr.) parte deformată (prin tocire) a unui obiect (în special a încălțămintei). [Pr.: -ci-e-] – Scâlcia + suf. -ătură. Vezi definitia »