ORGANOGÉN, -Ă, organogeni, -e, adj. 1. (Despre elemente chimice) Care intră în compoziția substanțelor organice din structura animalelor și a vegetalelor. 2. (Despre minerale, roci, minereuri, formații geologice) Care constă din resturi sau urme de organisme animale ori vegetale; care s-a format sub acțiunea organismelor. – Din fr. organogène. Vezi definitia »

ANTRACÉN s.n. Substanță organică cristalizată, care se prepară prin distilarea gudroanelor de huilă și este folosită la fabricarea unor coloranți sau ca antiseptic. [< fr. anthracène]. Vezi definitia »

PELICULOGÉN, -Ă, peliculogeni, -e, adj. Care, aplicat în stare lichidă pe suprafața unui corp solid, formează pe acesta o peliculă. – De la peliculă. Vezi definitia »

ARSÉN s.n. Metaloid cristalizat, cenușiu, ai cărui compuși sunt foarte otrăvitori; arsenic. [< germ. Arsen]. Vezi definitia »

CARBOGÉN s.n. Amestec de bioxid de carbon cu oxigen, folosit ca stimulent al căilor respiratorii. [< fr. carbogène]. Vezi definitia »