MONODÍE s.f. Monolog liric în tragediile antice grecești. ♦ Stil muzical bazat pe simpla succesiune a sunetelor melodiei; cântec executat pe o singură voce. [Gen. -iei. / < fr. monodie, cf. gr. monodia < monos – unic, ode – cântec]. Vezi definitia »

PREZBIACUZÍE, prezbiacuzii, s. f. (Med.) Slăbire a auzului la oamenii în vârstă. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. presbyacousie. Vezi definitia »

SIDEROTERAPÍE s.f. Folosirea terapeutică a fierului și a compușilor lui. [Gen. -iei. / < fr. sidérothérapie, cf. gr. sideros – fier, therapeia – tratament]. Vezi definitia »

DÁJDIE, dajdii, s. f. (Înv.) Impozit, dare, bir. [Pl. și: dăjdii] – Din sl. dažda. Vezi definitia »

însușíe s.f. (înv.) însușire, însușime, însușietate. Vezi definitia »