FLÁCĂRĂ, flăcări, s. f. 1. Masă liberă de gaze care iese dintr-un corp solid sau dintr-un lichid aprins și care arde cu dezvoltare de căldură și de lumină; parte luminoasă mobilă care se înalță ca o limbă de foc dintr-un corp aprins; pară¹, văpaie; flamă. ◊ Expr. A fi în flăcări = a arde puternic, a fi cuprins de flăcări. 2. Fig. Înflăcărare, pasiune; căldură; strălucire. [Pl. și: flacări, flacăre] – Lat. *flaccula (= facula). Vezi definitia »

MICROÚNDĂ s. f. undă electromagnetică de lungime foarte mică (între 1000⁰ și 3000⁰ de megacicli pe secundă). (< fr. micro-onde) Vezi definitia »

carénă (caréne), s. f. – Partea exterioară a corpului unei nave. – Var. carină. Fr. carène, var. din ngr. ϰαρίνα (Gáldi 158). Vezi definitia »

DECADÉNȚĂ s. f. decădere, declin, regres. ◊ corupție, degradare morală, depravare. (< fr. décadence, lat. decadentia) Vezi definitia »

TÚRĂ² s. f. piesă în formă de turn la jocul de șah; turn¹ (2). (< fr. tour) Vezi definitia »