cleátă, cléte, s.f. (reg.) 1. porțiune dintr-un gard, cleată de gard. 2. mulțime de lucruri de același fel. 3. bucată îngustă de pământ; delniță. Vezi definitia »

ECLÍSĂ s.f. 1. Placă de lemn sau de metal care servește la înnădirea a două piese (mai ales a șinelor de cale ferată). 2. (La pl.) Pereții laterali ai unui instrument cu coarde. [< fr. éclisse]. Vezi definitia »

ELECTROCERÁMICĂ s. f. ramură a ceramicii care studiază compoziția, fabricarea, proprietățile și întrebuințările produselor utilizate în electrotehnică. (< fr. électrocéramique) Vezi definitia »

ETÁPĂ s.f. 1. Loc unde se opresc trupele în marș. ♦ Distanța între două opriri; distanță parcursă în timp de 24 de ore de o unitate care se deplasează în marș. 2. Interval de timp; moment, fază. 3. Porțiune a unei curse sportive. ♦ Parte dintr-o întrecere sportivă. ♦ Interval de timp în ciclul anual de antrenament. [< fr. étape]. Vezi definitia »

-MICÓZĂ² elem. mic(o)-. Vezi definitia »