SILVOTÚNDRĂ, silvotundre, s. f. Regiune din sudul tundrei în care tundra alternează cu insule de pădure. – Silvo- + tundră. Vezi definitia »

ÁNCORĂ, ancore, s. f. 1. Piesă grea de metal cu mai multe brațe cu gheare, fixată la capătul unui lanț, pe care marinarii o înfig în pământul din fundul apei spre a imobiliza vasul pe care navighează. 2. Piesă (de metal) care servește la ancorarea unui sistem tehnic. ♦ Cablu cu care se fixează de pământ anumiți stâlpi, construcții înalte etc. – It. ancora (lat. lit. ancora). Vezi definitia »

mînecă (mấneci), s. f. – Parte a îmbrăcămintei care acoperă brațul. – Var. mînică. – Mr. mînică, megl. mǫnică. Lat. mănĭca (Candrea-Dens., 1124; REW 5300; Pascu, I, 119), cf. alb. mëngë, it. manica, prov., sp., port. manga, fr. manche. – Der. mînecar, s. n. (tunică, veston, bluzon; manșon); mînecuță, s. f. (mînecă; manșetă detașabilă). Vezi definitia »

HIDROSCÁLĂ s.f. Suprafață de apă destinată decolării și amerizării hidroavioanelor și pe care se află instalațiile necesare manevrării, adăpostirii și întreținerii acestora. [< hidro- + (e)scală]. Vezi definitia »

STOMÁTĂ, stomate, s. f. Formație epidermică vegetală alcătuită din două celule între care se află o deschidere, servind la schimbul de gaze dintre plantă și mediu și la eliminarea apei din plantă. – Din fr. stomate. Vezi definitia »