STRATEGÍE s.f. 1. Parte componentă a artei militare care se ocupă cu conducerea tuturor forțelor armate de uscat, aer și apă, pe toată durata războiului și pe durata fiecărei campanii, organizând și conducând operațiile duse de mari grupări de forțe. 2. Știința conducerii luptei revoluționare prin determinarea direcției principale a acțiunilor și prin elaborarea planului de unire și de utilizare justă a forțelor revoluționare, a rezervelor revoluției. 3. (Fig.) Arta de a folosi cu dibăcie toate mijloacele disponibile în vederea asigurării succesului într-o luptă. [Gen. -iei. / cf. fr. stratégie, lat., gr. strategia]. Vezi definitia »

ATELOPROZOPÍE s. f. malformație caracterizată prin dezvoltarea incompletă a feței. (< fr. atéloprosopie) Vezi definitia »

DECUSÁȚIE s.f. Încrucișare în forma literei „x” a unor formații anatomice. [Gen. -iei. / < fr. décussation, cf. lat. decussatio – încrucișare]. Vezi definitia »

HEPATOPATÍE s.f. Nume generic al bolilor ficatului. [Gen. -iei. / < fr. hépatopathie, cf. gr. hepar – ficat, pathos – boală]. Vezi definitia »

-GAMIE Element secund de compunere savantă cu semnificația „căsătorie”, „nuntă”. [< fr. -gamie, it. -gamia, cf. gr. gamos – căsătorie]. Vezi definitia »