ONIROGÉN, -Ă adj. care provoacă starea onirică. (< fr. onirogène) Vezi definitia »

ALOGÉN, -Ă adj. (Chim.) Deosebit prin natură și prin origine de mediul înconjurător. ♦ (Despre un component al unei roci) Format anterior rocii și într-un alt loc decât aceasta. ♦ (Despre o populație) Venit din altă parte, de altă origine. [< fr. allogène, cf. gr. allos – altul, genos – neam]. Vezi definitia »

ANTROPOGÉN I. adj. antropic. II. s. n. cuaternar (II). (< fr. anthropogène) Vezi definitia »

posomén, -ă, adj., s.m. și f. (reg.) (om) posomorât. Vezi definitia »

UROBILINOGÉN, urobilinogene, s. n. Compus organic format în intestin prin reducerea bilirubinei, reabsorbit apoi numai în parte prin peretele intestinal și redat ficatului. – Din fr. urobilinogène. Vezi definitia »