Definita cuvantului locativ
LOCATÍV, -Ă I. adj. referitor la casele de închiriat. ♦ valoare ~ă = valoare a unui imobil calculată pe baza venitului pe care acesta l-ar putea aduce prin închiriere; spațiu ~ = ansamblul încăperilor ocupate de cineva. II. s. n. caz al flexiunii nominale (în unele limbi), care arată locul unde se petrece acțiunea verbului. (< fr. locatif)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu locativ
COMUNICATÍV, -Ă adj. 1. care se transmite ușor. 2. (despre oameni) care se împrietenește ușor cu ceilalți; sociabil. (<fr. communicatif, lat. communicativus) Vezi definitia »
ADEZÍV, -Ă I. adj. (despre materiale) care stă strâns lipit. ◊ (biol.; despre organe) care fixează organismul de ceva. II. s. m. 1. produs, natural sau sintetic, la încleierea lemnului, a metalelor, materialelor plastice etc. 2. substanță care se adaugă la preparatele agricole antiparazite pentru o mai bună fixare a acestora pe plante. (< fr. adhésif) Vezi definitia »
APELATÍV, -Ă adj., s. n. (substantiv) comun; nume calificativ. (< fr. appellatif, lat. appellativus) Vezi definitia »
ESTÍV, -Ă, estivi, -e, adj. Estival. – Din fr. estive. Vezi definitia »
JUSTIFICATÍV, -Ă adj. care servește pentru a justifica; justificator. (< fr. justificatif) Vezi definitia »