DIVÍN, -Ă, divini, -e adj. 1. Considerat că provine de la Dumnezeu sau de la zei, în felul lui Dumnezeu sau al zeilor; dumnezeiesc, ceresc. ♦ Făcut de oameni în slujba sau pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios. 2. Fig. Înzestrat cu însușiri cu totul excepționale; minunat. Voce divină. – Din fr. divin, lat.divinus. Vezi definitia »

AUTOMAGAZÍN, automagazine, s. n. Magazin instalat într-un autovehicul. [Pr.: a-u-] – Auto² + magazin. Vezi definitia »

CAPUCÍN, -Ă s. m. f. 1. călugăr catolic dintr-unul dintre ordinele franciscane. 2. maimuță din America, cu barbă lungă. (< fr. capucin, it. cappuccino) Vezi definitia »

-GIN Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) femeie”, „femeiesc”. [< fr. -gyne]. Vezi definitia »

SIN² s. m. și n. v. sân. Vezi definitia »