TÓNUS, tonusuri, s. n. 1. Stare permanentă de ușoară tensiune a mușchilor unui organism sănătos (aflat în repaus). 2. Stare permanentă de excitație (în condiții de repaus) a centrilor nervoși. ♦ Fig. Energie, vigoare. – Din fr. tonus. Vezi definitia »

válgus s. n. Vezi definitia »

GAUDEÁMUS s.n. 1. Cântec bisericesc de bucurie. 2. Masă veselă. [Pron. gau-de-a-. / < lat. gaudeamus – să ne bucurăm]. Vezi definitia »

OPISTOTÓNUS s. n. contracție a mușchilor spinării care curbează corpul înapoi. (< fr. opisthotonos) Vezi definitia »

BLÓCHAUS s. n. 1. bloc². 2. comandă cuirasată din care se conduce o navă militară mare în timpul luptei. (< germ. Blockhaus) Vezi definitia »