ÎMPĂCIUITORÍSM s. n. atitudine de aplanare a conflictelor sociale; conciliatorism. ◊ (p. ext.) îngăduință exagerată față de greșelile cuiva. (< împăca) Vezi definitia »

ERETÍSM s. n. 1. (Med.; în sintagma) Eretism cardiac = stare de hiperexcitabilitate cardiacă, întâlnită mai ales la tineri, care se manifestă prin puls rapid și neregulat. 2. Fig. Exaltare, pasiune puternică. – Din fr. éréthisme. Vezi definitia »

ANTIALCOOLÍSM s. n. Atitudine împotriva alcoolismului; măsuri luate împotriva alcoolismului. [Pr.: -ti-al-] – Din fr. antialcoolisme. Vezi definitia »

MISTICÍSM s.n. Concepție teologică-idealistă asupra lumii, la baza căreia stă credința în existența unor forțe supranaturale cu care omul ar putea comunica prin revelație, intuiție, extaz; mistică. ♦ Comportament, atitudine psihică, concepție specifică misticilor. [Cf. fr. mysticisme, rus. mistițizm]. Vezi definitia »

ANTIALCOOLÍSM s.n. Atitudine împotriva alcoolismului; măsuri luate împotriva alcoolismului. [Cf. fr. antialcoolisme]. Vezi definitia »