ENEOLÍTIC s. n. epoca de tranziție de la neolitic la epoca bronzului, caracterizată prin unelte de aramă curată și de piatră. (< fr. énéolitique) Vezi definitia »

MAGNÉTIC, -Ă adj. 1. referitor la magnet(ism), care poate fi magnetizat. ♦ câmp ~ = spațiul din jurul unui magnet, în care se exercită forța acestuia. 2. (fig.) care magnetizează (2). (< fr. magnétique, germ. magnetisch) Vezi definitia »

HIPOACÚZIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de hipoacuzie; surd. (< fr. hypoacousique) Vezi definitia »

hládnic, hladníce, s.n. (reg., înv.) teren, bucată de pământ lângă un râu, cu multă răchită și arbuști; răchitiș. Vezi definitia »

BIATÓMIC, -Ă adj. Cu molecula formată din doi atomi. [Cf. fr. biatomique]. Vezi definitia »