ÎNCHEGÁT, -Ă, închegați, -te, adj. 1. Care aprins cheag, coagulat. 2. Fig. Care a prins contur, a luat ființă. ♦ Coerent. – V. închega. Vezi definitia »

plocát (plocáte), s. n. – Cuvertură, pătură, macat, care servește și ca valtrap. – Var. poclad(ă), plocad(ă). Sl. pokladŭ „depus” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 60; Conev 61), cf. clădi, năclad; pentru metateză, cf. plocon. Forma placat, folosită în limbajul modern (Gib Mihăescu), este greșită, și datorată fără îndoială confuziei cu fr. plaquer. Plocău (var. poclău), s. n. (Bucov., plasă de pescuit) pare var. aceluiași cuvînt (după Scriban, din mag. pokhálo „pînză de păianjen”). – Cf. poclit. Vezi definitia »

CARBONÁT, carbonați, s. m. Nume dat sărurilor acidului carbonic. ♦ (Adjectival) Care conține carbon. – Din fr. carbonate. Vezi definitia »

ÎNCORONÁT, -Ă, încoronați, -te, adj. Care are coroană, cu coroană; învestit cu semnele domniei. ◊ Cap încoronat = suveran, monarh. – V. încorona. Vezi definitia »

AGREGÁT s.n. 1. Grup de mașini care lucrează în același timp ca un tot unitar. 2. Material inert (pietriș, nisip etc.) care se amestecă cu cimentul și cu apa la prepararea betonului, mortarului, la anrocamente etc. 3. Component elementar al structurii solului, rezultat prin lipirea particulelor primare din sol. ◊ Agregat mineral = concreștere de minerale în diferite formații naturale. 4. Îngrămădire de organe pe o mică suprafață a unei plante. [Pl. -te. / cf. rus. agregat, fr. agrégat, lat. aggregatum – reunit]. Vezi definitia »