MIȘTÓ adj. invar. (Arg.) (Foarte) bun, (foarte) frumos. ♦ (Substantivat, n., în expr.) A lua (pe cineva) la mișto = a-și bate joc (de cineva), a-l ironiza. – Din țig. mišto. Vezi definitia »

anevató adv. (înv.) (brodat) în relief Vezi definitia »

STATO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „care stă drept”, „(referitor la) statică”, „(referitor la condițiile de) echilibru”. [< fr., it. stato-, gr. statos]. Vezi definitia »

IRATÓ adv. (muz.) cu mânie. (< it. irato) Vezi definitia »

ARGENTO-/ARGENTI- elem. „argint”. (< fr. argento-, argenti-, cf. lat. argentum) Vezi definitia »