Definita cuvantului magnetofon
MAGNETOFÓN s. n. aparat de înregistrare și redare electromagnetică a sunetelor cu ajutorul unei benzi subțiri de oțel, sau de material plastic, acoperită cu un strat fin de substanță feromagnetică. (< fr. magnétophone)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu magnetofon
INIÓN, inioni, s. m. Protuberanță externă a osului occipital, considerată reper în măsurătorile antropometrice. [Pr.: -ni-on] – Din fr. inione. Vezi definitia »
POMPÓN s.n. Ciucure mare de lână (purtat odinioară mai ales de ofițeri, înfipt la chipiu). [Var. pampon s.n. / < fr. pompon]. Vezi definitia »
trigón (-oáne), s. n. – Plăcintă de formă triunghiulară, umplută cu nuci sau alune. Ngr. πρίγωνον (Candrea; Gáldi 263). Cf. trigonometrie, s. n., din fr., și der. său trigonometric, adj. Vezi definitia »
SEPIÓN s.n. Cochilia sepiei; os de sepie. [Pron. -pi-on. / < fr. sépion]. Vezi definitia »
PTERANODÓN s. m. pterozaurian fosil cu aripi enorme și craniul foarte alungit, terminat printr-un cioc fără dinți, prelungit înapoi cu o creastă osoasă. (< fr. ptéranodon) Vezi definitia »