ADIACÉNT, -Ă, adiacenți, -te, adj. (Livresc) Alăturat; înrudit. ◊ (Geom.) Unghiuri adiacente = unghiuri care au același vârf și o latură comună. [Pr.: -di-a-] – Fr. adjacent (lat. lit. adjacens, -ntis). Vezi definitia »

PRACTICÁNT, -Ă, practicanți, -te, s. m. și f. Persoană care îndeplinește un stadiu de practică, lucrând ca începător într-un atelier, într-un birou, într-o întreprindere etc. (pentru a se perfecționa într-o anumită profesie, prin completarea cunoștințelor teoretice cu noțiuni practice). ♦ Cea mai mică funcție administrativă în vechea ierarhie a funcționarilor începători; salariat care executa o muncă de ajutor pe lângă un specialist. – Din germ. Praktikant. Vezi definitia »

OPRIMÁNT, -Ă, oprimanți, -te, adj. (Rar) Care oprimă. – Din fr. opprimant. Vezi definitia »

DENDROBIÓNT s. n. organism care trăiește pe, sau în trunchiul arborilor. (< fr. dendrobionte) Vezi definitia »

DEPLASTIFIÁNT s.m. (Chim.) Material care, adăugat unei materii prime în industria ceramică, îi micșorează plasticitatea; degresant; deplastificator. [< fr. déplastifiant]. Vezi definitia »