RONDÓU¹ s. n. 1. loc circular (în grădini, în localuri). 2. schimbare cu 18⁰ș a direcției unei nave; drumul descris de nava care execută o asemenea întoarcere. (< fr. rondeau) Vezi definitia »

ternóu s.n. (înv.) un fel de cașmir basma. Vezi definitia »

POMÓU s.n. 1. Mică bilă la capătul mânerului unei spade, al unei săbii. 2. Capăt de levier, de manetă etc. adaptat pentru a fi ținut în pumn. ♦ Mâner al unui pistolet. [< fr. pommeau]. Vezi definitia »

RONDÓU² s.n. Poezie cu formă fixă cultivată în Franța în sec. XV-XVI, alcătuită dintr-o cvinarie, un catren și o sextină, în care versurile finale, mai scurte, ale ultimelor două strofe sunt de fapt începutul primului vers al poeziei. [Pron. -dou, pl. -uri. / < fr. rondeau]. Vezi definitia »

GARÓU s. n. legătură (de cauciuc) la împiedicarea circulației venoase. (< fr. garrot) Vezi definitia »