Definita cuvantului mandrin
MANDRÍN s. n. 1. piesă ascuțită folosită la găurirea tablei metalice; dorn, priboi. ◊ unealtă calibrată pentru lărgirea sau formarea găurilor din piese tubulare sau inelare. 2. sârmă care se așază înăuntrul instrumentelor găunoase (ace, trocare etc.) pentru a împiedica astuparea lor. (< fr. mandrin)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu mandrin
din ce limba provine cuvantul apa? Vezi definitia »
din.... (Filozofie) – Codoban, Aurel – Sacru si ontofanie Vezi definitia »
RÁBIN, rabini, s. m. Conducător religios al unei comunități mozaice. [Acc. și: rabín] – Din pol. rabin, germ. Rabbiner. Cf. fr. rabbi. Vezi definitia »
nedeplín, -ă, adj. (reg.; în sintagma) vacă nedeplină = care fată înainte de vreme. Vezi definitia »
IÉFTIN, -Ă, ieftini, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care are un preț (relativ) mic, care nu costă scump; convenabil. ◊ Expr. (Adverbial) A scăpa ieftin = a scăpa dintr-o situație dificilă fără urmări serioase sau neplăceri (prea mari). 2. Fig. Lipsit de originalitate; comun, banal; trivial. Glumă ieftină. [Var.: iéften, -ă adj.] – Din ngr. efthinós. Vezi definitia »