PLENISÓN, -Ă, plenisoni, -e, adj. (Despre vocale) Care are caracter silabic. – Din lat. plenus + sonus. Vezi definitia »

CANÓN s. n. 1. normă, regulă fundamentală. ◊ (arte) regulă fixă care stabilește proporția diferitelor părți ale corpului. 2. compoziție polifonică în care două sau mai multe voci, intrând succesiv, execută fiecare aceeași melodie; imitație (2). 3. caracter de literă de 36 puncte tipografice. 4. ansamblul cărților considerate sfinte; parte a ceremonialului de liturghie. (< fr. canon, germ. Kanon) Vezi definitia »

LOGATRÓN s. n. dispozitiv electronic în radiologie, care permite accentuarea contrastului filmelor, în cursul copierilor, pe cale automată, pentru a le face mai ușor interpretabile. Vezi definitia »

TRIGÓN, trigoane, s. n. 1. Prăjitură în formă de triunghi, preparată din foi de plăcintă umplute cu nuci și muiate în sirop. 2. (În expr.) Trigonul cerebral = lamă de materie nervoasă, care (împreună cu corpul calos) face legătura între emisfera dreaptă si cea stângă a creierului mare. – (1) Fr. trigone (gr.), (2) gr. trigonon. Vezi definitia »

ÓRGANON s. n. (Livr.) Instrument, mijloc de muncă și de cercetare științifică. – Din ngr. órganon. Vezi definitia »