MĂRȚIȘÓR, (1) mărțișoare, s. n., (2, 3, 4) mărțișori, s. m. 1. S. n. Mic obiect de podoabă legat de un fir împletit, roșu cu alb, care se oferă în dar ca semn al sosirii primăverii, mai ales femeilor și fetelor, la 1 martie; marț². 2. S. m. (Pop.) Martie. 3. S. m. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu frunzele crestate adânc și cu flori galbene (Geum montanum). 4. S. m. (Bot.; reg.) Ament (de salcie, de răchită etc.). – Marț² + suf. -ișor. Vezi definitia »

rechizitór (= rechizitoriu) s. n., pl. rechizitórii Vezi definitia »

SINTETIZATÓR, -OÁRE, sintetizatori, -oare, adj. Care sintetizează. – Sintetiza + suf. -tor. Vezi definitia »

COCREATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care creează (ceva) împreună cu un altul. [Pron. -cre-a-. / et. incertă]. Vezi definitia »

INTERPOLATÓR s.m. Autor al unei interpolații. [Cf. fr. interpolateur, lat. interpolator]. Vezi definitia »