jujéu (jujéie), s. n. – 1. Bucată de lemn atîrnată la gîtul cîinilor pentru a-i împiedica să alerge după vînat. – 2. Carcasă prevăzută cu o funie răsucită, unde se leagă și se bat cîinii, în prima zi de luni a postului. – Var. jijeu, jugău. Sl. žĕželĭ „zgardă” (Cihac, II, 161; Tiktin; DAR). Ultima var. indică o încrucișare cu jug. Vezi definitia »

RĂSTÉU s. n. v. resteu. Vezi definitia »

FOLIACÉU, -ÉE adj. Care seamănă cu o frunză. [Pron. -li-a-ceu. / cf. fr. foliacé, lat. foliaceus]. Vezi definitia »

MANIHÉU s.m. și f. Manihean. [Cf. it. manicheo, lat.t. manichaeus]. Vezi definitia »

PULTACÉU, -ÉE adj. care are consistența unei paste fierte; păstos. ♦ anghină pultacee = anghină în care amigdalele sunt acoperite cu un exsudat alb. (< fr. pultacé) Vezi definitia »