CRÚSTĂ s. f. 1. coajă, scoarță. 2. strat tasat, uscat și întărit, de la suprafața terenului arabil, în urma ploilor, a grindinei etc. 3. strat solid de săruri, depuse pe pereții unui recipient. 4. înveliș tare al corpului unor vertebrate. (< lat. crusta) Vezi definitia »

FEROCIANÚRĂ s.f. Compus de fier, de cianogen și un metal în alte proporții decât cele care intră într-o fericianură. [Pron. -ci-a-. / < fr. ferrocyanure]. Vezi definitia »

SUBRUTÍNĂ, subrutine, s. f. (Inform.) Secvență constituită ca o entitate de sine stătătoare care se repetă în diferite locuri ale unui program. – Din engl. subroutine. Vezi definitia »

TÓMBOLĂ s. f. loterie cu obiecte. (< fr., it. tombola) Vezi definitia »

BIVALÉNȚĂ s. f. proprietate a elementelor bivalente (1). (< fr. bivalence) Vezi definitia »