ruptós. -oásă, ruptóși, oáse, adj. (reg.) zdrențuros. Vezi definitia »

PONÓS, ponoase, s. n. 1. (Pop.) Consecință neplăcută; necaz, neajuns; nemulțumire, supărare. A trage ponoasele. ◊ Expr. (Reg.) A-și face ponos cu cineva = a ajunge la neplăceri cu cineva, a-și pricinui supărare, necaz. A-i purta (cuiva) ponos = a avea necaz pe cineva, a-i purta ranchiună, a-l dușmăni. 2. (Pop.) Clevetire, defăimare; injurie, calomnie, insultă. ♦ Nume rău, poreclă (defăimătoare). 3. (Înv. și reg.) Acuzare, învinuire; pâră, protest; (concr.) plângere, reclamație, jalbă. 4. (Pop.) Cusur, vină. 5. (Reg.) Glumă, șotie; poznă. – Din sl. ponosŭ. Vezi definitia »

CALÁTOS s.n. Vas de lut în formă de cupă la vechii greci. [Scris și calathos. / < fr. calathos, cf. gr. kalathos]. Vezi definitia »

preevghenicós, preevghenicoásă, adj. (înv.) de origine foarte aleasă, din înalta boierime. Vezi definitia »

SOMPTUÓS, -OÁSĂ adj. luxos, grandios, fastuos, măreț; foarte elegant. (< fr. sompueux, lat. somptuosus) Vezi definitia »