LEGÍTIM, -Ă, legitimi, -e, adj. 1. Care este întemeiat pe lege, care se justifică prin lege. ◊ Legitimă apărare = situație în care cineva comite un act de violență pedepsit de lege, dar justificat ca un act de apărare împotriva unei agresiuni imediate și injuste. ♦ (Despre căsătorie) Făcut cu îndeplinirea formelor legale; (despre soți) căsătorit legal; (despre copii) născut din părinți căsătoriți sau recunoscut de tată. 2. Care este justificat, îndreptățit; just, echitabil. [Acc. și: legitím] – Din fr. légitime, lat. legitimus. Vezi definitia »

TIM²(O), -TIMÍE elem. „timus”, „emoție, tonus afectiv”. (< fr. thym/o/-, -thymie, cf. gr. thymos) Vezi definitia »

AEROMARÍTIM, -Ă adj. Aeronaval. [< fr. aéromaritime]. Vezi definitia »

MILEZÍM s.n. Dată jubiliară, comemorativă, care figurează pe monede, medalii, mărci poștale etc. ♦ An, dată indicată în cifre. [Pl. -me, var. milesimă s.f. / < fr. millésime, cf. lat. millesimus]. Vezi definitia »

TOPONÍM s.n. Toponimic. [< fr. toponyme]. Vezi definitia »