BICAMERALÍSM s. n. doctrină care susține bicamerismul. (< fr. bicaméralisme) Vezi definitia »

FUNCȚIONALÍSM s. n. 1. curent de gândire care studiază faptele sociale și de cultură în totalitatea lor și în interrelațiile acestora, urmărindu-se aspectele funcționale în întreaga lor complexitate. 2. direcție de cercetare în științele exacte, ca și în cele umaniste, care consideră obiectul lor de studiu în calitatea lui de sistem, ale cărui elemente alcătuitoare se condiționează reciproc. ◊ (lingv.) teorie care acordă funcțiilor o importanță deosebită pentru descrierea limbilor. 3. direcție în arhitectura contemporană care cere ca forma unui material de construcție să fie determinat de destinația acestuia. (< fr. fonctionnalisme) Vezi definitia »

PROFESIONÍSM s. n. Practicare a unei îndeletniciri ca profesiune; p. ext. ramură a artei, a sportului etc. practicată ca profesiune; profesionalism. [Pr.: -si-o-] – Profesion[ist] + suf. -ism. Vezi definitia »

EGOTÍSM s. n. cult al propriului eu; egolatrie, egocentrism. ◊ (la Stendhal) studiu detaliat efectuat de un scriitor asupra propriei individualități. (< fr. égotisme) Vezi definitia »

GEOTROPÍSM s. n. însușire a organelor unor plante sau a unor plante de a crește cu o anumită orientare față de verticala locului, sub influența gravitației. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotropisme. Vezi definitia »