PLUTÓNIU s. n. Element chimic de sinteză, radioactiv, obținut din uraniu, capabil să întrețină reacții nucleare în lanț, întrebuințat la obținerea energiei nucleare prin bombardarea cu neutroni. – Din fr. plutonium. Vezi definitia »

RECURSÓRIU, -IE, recursorii, adj. (Jur.) Prin care se exercită dreptul de recurs. – Din fr. récursoire. Vezi definitia »

LAMBRÍU s.n. Placaj de lemn, de marmură etc., care acoperă pereții unei încăperi. [Pron. -briu. / < fr. lambris]. Vezi definitia »

NÚNȚIU, nunții, s. m. Reprezentant diplomatic permanent al Vaticanului într-o țară străină, asimilat ca rang ambasadorilor. [Var.: núnciu s. m.] – Din it. nunzio, lat. nuntius. Vezi definitia »

HALVAGÍU, halvagii, s. m. (Rar) Persoană care prepară sau care vinde halva. – Din tc. halvaci. Vezi definitia »