PUNCTIFÓRM, -Ă adj. 1. de forma și dimensiunile unui punct. 2. (fiz.; despre corpuri cu sarcină electrică, magnetică etc.) de dimensiuni neglijabile. 3. care acționează intermitent. (< fr. punctiforme) Vezi definitia »

țărm (-muri), s. n. – Mal, coastă, rivieră. – Var. înv. țărmure. Lat. termĕn (Lambrior, Rom., VII, 92; REW 8665; Pușcariu, Dacor., VIII, 306). Modificarea se datorează unei var. *termonem (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 306), ipoteză improbabilă; unui acuz. vulgar termĭnem (Ascoli, Arch. glott., II, 430), ipoteză insuficientă; unui dim. *termŭlus › țărmur (Pușcariu 1715; cf. Pușcariu, Lr., 248); sau mai probabil pl. termĭna asimilat cu pl. în *ǒra › -uri prin intermediul unei asimilări n › r. Forma modernă este un sing. regresiv, după pl. țămuri (Byck-Graur 28). Der. țărmuri, vb. (a limita); nețărmurit, adj. (infinit, fără limite); țărmuros, adj. (stîncos, abrupt). Vezi definitia »

ROSTRIFÓRM, -Ă adj. în formă de cioc. (< fr. rostriforme) Vezi definitia »

ȘARM s.n. (Franțuzism) Farmec; (spec.) farmec personal al unui om. [Pl. -muri. / < fr. charme]. Vezi definitia »

COLUMBIFÓRM, -Ă, columbiformi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre păsări) Care se aseamănă cu porumbelul. 2. S. f. (la pl.) Ordin de păsări bune zburătoare, care își hrănesc puii, în primele zile, cu un fel de lapte secretat de mucoasa gușii părinților; (și la sg.) pasăre din acest ordin. – Din fr. colombiforme. Vezi definitia »