PROGLÓTĂ s.f. (Biol.) Fiecare dintre segmentele unui vierme inelat. [Cf. fr. proglottis]. Vezi definitia »

PANDÓRĂ, pandore, s. f. Instrument muzical cu coarde, asemănător cu lăuta, folosit în sec. XVI-XVII. – Din fr. pandore. Vezi definitia »

vâjâială, vâjâieli s. f. v. vâj. Vezi definitia »

dévlă (dévle), s. f. – (Fam.) Cap, dovleac, tărtăcuță. Bg. dĕvla „carafă mare; bășică (Scriban). Pare a fi dublet de la tîlv, s. n. ”bășică sau tigvă cu care se scoate vinul din butoi„ (după Cihac, acest ultim cuvînt ar fi legat de tigvă, ceea ce nu pare probabil). După Candrea, din sl. deblo ”lemn„; după Graur 149 și Juilland 163, din țig. devla ”Dumnezeu„; ipoteză greu de susținut. Vezi definitia »

PLETISMOGRÁMĂ s.f. Curbă obținută la pletismograf. [< fr. pléthysmogramme]. Vezi definitia »