OFIOLÁTRU, -Ă s.m. și f. Adorator al șerpilor. [Pron. -fi-o-. / < fr. ophiolâtre]. Vezi definitia »

TELEFONOMÉTRU s. n. contor care indică numărul și durata convorbirilor telefonice taxate. (< fr. téléphonomètre) Vezi definitia »

SALMÁSTRU, -Ă adj. (despre ape, lacuri, lagune) cu salinitate între salinitatea apelor dulci și a celor marine, puțin sărat. (< it. salmastro, lat. salmaster) Vezi definitia »

SEISMOMÉTRU, seismometre, s. n. Seismograf. [Pr.: se-is-] – Din fr. séismomètre. Vezi definitia »

PIRANOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea intensității radiației solare difuze. [< fr. pyranomètre, cf. gr. pyr – foc, metron – măsură]. Vezi definitia »