ÁNCIE s. f. mică lamă elastică care, așezată la gura unor instrumente de suflat din lemn, produce sunete. (< it. ancia) Vezi definitia »

RESPIRÁȚIE, respirații, s. f. Totalitatea proceselor fiziologice prin care se realizează schimbul de gaze (absorbirea oxigenului și eliminarea bioxidului de carbon) între organismele vii și mediul înconjurător; acțiune ritmică și mecanică prin care animalele superioare inspiră aerul ambiant conținând oxigenul necesar întreținerii vieții și expiră bioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderi; răsuflare. ◊ Respirație artificială = mijloc de reanimare care constă în efectuarea unui ansamblu de mișcări ce se execută asupra corpului unei persoane, pentru a provoca reluarea mișcărilor respiratorii normale, întrerupte în caz de asfixiere, sincopă etc., în vederea introducerii și scoaterii alternative și ritmice a aerului din plămâni. Operă (sau studiu, lucrare) de largă respirație = operă (sau studiu, lucrare) de mare amploare, complexă. ♦ Aerul respirat; suflare. – Din fr. respiration, lat. respiratio. Vezi definitia »

CLINOTERAPÍE, clinoterapii, s. f. (Med.) Tratament medical prin repaus la pat. – Din fr. clinothérapie. Vezi definitia »

păloáie, păloáie, s.f. (reg.) grămadă de fân, de paie. Vezi definitia »

ANAFILAXÍE s.f. (Med.) Mărire a sensibilității unui organism față de o anumită substanță prin introducerea unor doze foarte mici din acea substanță. [< fr. anaphylaxie, cf. ana – contrar, phylaxia – apărare]. Vezi definitia »