DIALÓG s.n. 1. Conversație, convorbire între personajele unei opere dramatice; formă în care sunt scrise operele dramatice; pasaj dintr-o operă literară care reproduce convorbirea unor personaje. ♦ Scriere redactată sub formă de convorbire. ♦ Alternare de fraze muzicale care parcă răspund una alteia, fiind executate de două voci sau instrumente ori chiar de un singur instrument cu registre diferite. 2. Convorbire, discuție între două persoane. [< fr. dialogue, it. dialogo, lat. dialogus, gr. dialogos]. Vezi definitia »

copciológ (copcioloáge), s. n. – Șuviță de blană care împodobește dolmanele și hainele de blană. Mag. kapsoló (Drăganu, Dacor., IX, 208). Candrea și DAR propuseseră mag. kapcsolék „adaos”, ipoteză respinsă de Drăganu. În Banat, Gáldi, Dict., 173, pune în legătură cuvîntul mag. cu rom. copcă. Vezi definitia »

șoióg, -oágă, adj. (reg.) 1. șchiop. 2. șubred. Vezi definitia »

TEATROLÓG, -Ă s. m. f. specialist în teatrologie. (< teatrologie) Vezi definitia »

BALCANOLÓG, -Ă, balcanologi, -ge, s. m. și f. Specialist în balcanistică; balcanist. – Balcani (n. pr.) + suf. -olog (după filolog, sociolog etc.). Vezi definitia »