fắră prep. – 1. Lipsit de. – 2. În afară de, fără a ține seama. – 3. (Conj.) Ci, dar. – Var. făr’. Mr. fără, megl. făr, fǫr, fară, istr. făr de. Lat. fŏrās (Pușcariu 581; Candrea-Dens., 549; REW 3431; DAR); cf. vegl. fure, it. fuora, fuori, prov. for(a)s, v. fr. fors, (fr. hors), sp. fuera, port. foras. Var. făr ar putea reprezenta lat. foris. Cf. și afară. – Intră în compunerea anumitor cuvinte, ca fărărelege, s. f. (nelegiuire), format pe baza sl. bezakonije; fărălegi, vb. (înv., a comite un sacrilegiu sau o nelegiuire). Vezi definitia »

LEUCÍNĂ s. f. aminoacid din splină, pancreas etc., omolog al glicocolului, indispensabil în nutriție. (< fr. leucine) Vezi definitia »

SERVIÉTĂ, serviete, s. f. Geantă (mare), mai ales de piele, cu una sau mai multe despărțituri, în care se poartă acte, cărți etc. [Pr.: -vi-e-] – Din fr. serviette. Vezi definitia »

tánă, tăni, s.f. (reg.) pâclă, ceață. Vezi definitia »

LACTÓZĂ s.f. Substanță organică dulce, extrasă din lapte. [< fr. lactose]. Vezi definitia »