síngur (-ră), adj. – 1. Solitar, neînsoțit. – 2. Unic. – 3. Același. – 4. (Adv.) Numai, doar. Var. înv. singur. Mr., megl. singur. Lat. sĭngŭlus (Pușcariu 1596; REW 7945), cf. vegl. sanglo, calabr. siengro, campid. singra, v. fr. sangle, prov., cat. sengles, sp., port. sendos, gal. senllo. – Der. singurătate, s. f. (izolare); singuratic (var. singuratec), adj. (solitar, izolat, retras, separat); (în)singura, vb. (a se izola); singurit, adj. (rar, solitar). Poate din rom. provine ngr. σέγγρα „celibatară” (Meyer, Neugr. St., II, 78). Vezi definitia »

muhur (-ruri), s. n. – Sigiliu. Tc. (per.) mühür (Șeineanu, III, 84). Sec. XVIII, înv. – Der. muhurdar, s. m. (înv., păstrătorul sigiliului domnitorului sau al sultanului), din tc. mühürdar. Vezi definitia »

BRANHIOZÁUR, branhiozauri, s. m. Gen de amfibieni din carboniferul superior, asemănător cu salamandra, care trăia în mlaștini. [Pr.: -hi-o-] – Din germ. Branchiosaurus. Vezi definitia »

TAPEUR s.m. (Franțuzism) 1. Persoană care cere adesea bani cu împrumut. 2. (Fam.; peior.) Pianist de local. [Pron. -pör. / < fr. tapeur]. Vezi definitia »

ELECTROBÚR s. n. electrotrepan. (< fr. électrobur, rus. elektrobur) Vezi definitia »