Definita cuvantului singur
síngur (-ră), adj. – 1. Solitar, neînsoțit. – 2. Unic. – 3. Același. – 4. (Adv.) Numai, doar. Var. înv. singur. Mr., megl. singur. Lat. sĭngŭlus (Pușcariu 1596; REW 7945), cf. vegl. sanglo, calabr. siengro, campid. singra, v. fr. sangle, prov., cat. sengles, sp., port. sendos, gal. senllo. – Der. singurătate, s. f. (izolare); singuratic (var. singuratec), adj. (solitar, izolat, retras, separat); (în)singura, vb. (a se izola); singurit, adj. (rar, solitar). Poate din rom. provine ngr. σέγγρα „celibatară” (Meyer, Neugr. St., II, 78).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu singur
FLANEUR NöR/ s. m. (rar) cel căruia îi place să hoinărească (pe străzi). (< fr. flâneur) Vezi definitia »
vérgur, vérgură, adj. (înv.) neatins, netăiat; virgin. Vezi definitia »
PORTE-BONHEUR s.n. invar. (Franțuzism) Obiect considerat ca aducător de noroc celui care-l poartă; amuletă, talisman. [Pron. port-bon-ör. / < fr. porte-bonheur]. Vezi definitia »
PLÁSTUR s. m. v. plasture. Vezi definitia »
MATÚR, -Ă adj. Ajuns la maturitate. ♦ Copt la minte; cu experiență. ♦ Serios, adânc, profund, chibzuit. [Acc. și mátur. / < lat. maturus, it. maturo]. Vezi definitia »