CALM, -Ă, calmi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre natură) Care se află în stare de liniște deplină. ◊ Calm ecuatorial = zonă îngustă de o parte și de alta a ecuatorului, cu presiune atmosferică scăzută, vânturi slabe și ploi abundente. Calm tropical = zonă aflată între zona alizeelor și cea a vânturilor dominante de vest. Calm plat = stare a mării în care aceasta nu are ondulații. ♦ (Despre procese) Care se desfășoară liniștit. 2. (Despre oameni, despre manifestările și stările lor sufletești) Care se stăpânește; stăpânit, cumpănit, liniștit; p. ext. potolit, domol, așezat, flegmatic, imperturbabil. II. S. n. 1. Stare de liniște deplină a atmosferei. 2. Stăpânire de sine, sânge rece, tact în acțiuni, în vorbire. ♦ Pace sufletească, lipsă de frământări. – Din fr. calme. Vezi definitia »

BIBLIOFÍLM, bibliofilme, s. n. Copie a unui text (prețios), executată pe film fotografic. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliofilm. Vezi definitia »

NAPÁLM s. n. Substanță cu aspect gelatinos, compusă din săruri de aluminiu, din acizi grași etc., care, în amestec cu benzina, servește la fabricarea bombelor incendiare. – Din fr., engl. napalm. Vezi definitia »

MONOFTÁLM, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de monoftalmie. (< monoftalmie) Vezi definitia »

MALM s. n. Epoca geologică și seria de straturi corespunzătoare părții superioare a perioadei și a sistemului jurasic. – Fr. malm. Vezi definitia »