PROCURATÓR, procuratori, s. m. 1. Magistrat roman, ales de obicei dintre liberți, însărcinat cu strângerea dărilor și cu conducerea provinciilor imperiale. 2. Înalt demnitar în republicile Veneției și Genovei, în evul mediu. 3. Persoană care acționează în numele cuiva, pe baza unei procuri; mandatar. – Din fr. procurateur, lat. procurator, -oris. Vezi definitia »

HOHOTITÓR, -OÁRE, hohotitori, -oare, adj. (Despre râs sau despre plâns) Cu hohote. – Hohoti + suf. -tor. Vezi definitia »

CONSOLIDATÓR, -OÁRE adj. Care consolidează; întăritor, de sprijin; consolidant. [< consolida + -tor]. Vezi definitia »

DECELERATÓR s. n. aparat care asigură decelerația unui vehicul. (< fr. décélérateur) Vezi definitia »

BIOGENERATÓR, biogeneratori, s. m. Generator (III 1) de biogaz. [Pr.: bi-o-] – Bio- + generator. Vezi definitia »