CÂRÂÍT¹ s. n. Faptul de a cârâi; cârâială (1). – V. cârâi. Vezi definitia »

tarhotít s. n. – Cheag, lapte prins și acru. Mag. tarhó (Candrea). În Trans. Vezi definitia »

LIPĂÍT s. n. Faptul de a lipăi. ♦ Zgomot caracteristic produs de cineva care umblă desculț sau în papuci ori de o lovitură dată cu palma; cepăit. ♦ Zgomot caracteristic pe care îl fac (cu limba) unele animale când beau sau când mănâncă ceva. – V. lipăi. Vezi definitia »

șondromănít s.n. (reg.) 1. taifas. 2. (refl.) ciondănit, ceartă. Vezi definitia »

OFÍT² s. m. membru al unei secte gnostice din sec. II-III, care considera șarpele ca mesager ce aduce oamenilor cunoașterea salvatoare. (< fr. ophite) Vezi definitia »