tălmăcit, -ă, tălmăciți, -te adj. (intl.) care cunoaște din auzite unele procedee, dar nu le poate aplica. Vezi definitia »

SFÂRÂÍT, sfârâituri, s. n. Faptul de a sfârâi; zgomotul produs de obiecte care sfârâie: sfârâială. – V. sfârâi. Vezi definitia »

ARGILÍT (‹ fr. {i}; {s} lat. argilla „argilă” + gr. lithos „piatră”) s. n. Rocă rezultată din deshidratarea și recristalizarea argilelor, în procesul de diageneză. Prin cimentarea produsă, devin roci tari, lipsite de plasticitate, cu structură foioasă și intercalații bituminoase sau marnoase. Este utilizat în industria ceramicii. Vezi definitia »

URUÍT, -Ă, adj. v. urluit. Vezi definitia »

ANHIDRÍT s.m. Sulfat anhidru natural de calciu. [< fr. anhydrite]. Vezi definitia »