SEMIARTICULÁȚIE, scmiarticulații, s. f. Articulație între două piese care permite o deplasare relativă a acestora în lungul unei axe. [Pr.: -mi-ar-] – Semi- + articulație. Vezi definitia »

HEMIATROFÍE, hemiatrofii, s. f. (Med.) Atrofie limitată la o jumătate a corpului sau a unui organ. [Pr.: -mi-a-] – Din fr. hémiatrophie. Vezi definitia »

URETROSCOPÍE s. f. explorare endoscopică a uretrei cu uretroscopul. (< fr. urétroscopie) Vezi definitia »

CRANIOMETRÍE s. f. Parte a antropometriei care se ocupă cu măsurarea dimensiunilor craniului și a indicilor cranieni. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. craniométrie. Vezi definitia »

RADIUMTERAPÍE s. f. Folosire a radiului în tratamentul unor boli, în special al unor forme de cancer. – Din fr. radiumthérapie. Vezi definitia »