CARABÍNĂ s. f. 1. pușcă ușoară, cu țeavă scurtă, ghintuită. 2. cârlig închis cu arc, cu care se prind obiecte; carabinieră. (< fr. carabine) Vezi definitia »

a-i fi cald cu dinții în gură expr. (adol.) a căuta motiv de ceartă sau bătaie. Vezi definitia »

tromboneală, tromboneli s. f. v. trombon. Vezi definitia »

ciúcă¹, ciuci, s.f. (reg.) 1. vârf (de munte), pisc, măgură. 2. măciulie. 3. moț de păr. Vezi definitia »

CHELFĂNEÁLĂ, chelfăneli, s. f. (Pop. și fam.) Bătaie zdravănă dată cuiva sau primită de cineva. – Chelfăni + suf. -eală. Vezi definitia »