géme (gém, gemút), vb. – 1. A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri, a se plînge. – 2. A fi plin, încărcat peste măsură. – Mr. gem, gimută, geamire. Lat. gĕmĕre (Pușcariu 703; Candrea-Dens., 727; REW 3722; DAR), cf. it. gemere, prov., cat., sp. gemir, fr. geindre, port. gemer, alb. ğemoń (Philippide, II, 643). – Der. gemător, adj. (care geme); geamăt (var. gemăt, gemet), s. n. (sunet nearticulat de durere) poate fi la fel de bine der. intern. cu suf. -et, ca freamăt, treacăt, sau reprezentant al lat. gĕmĭtus (Pușcariu 705; Candrea-Dens., 728; REW 3724; DAR); îngemere, vb. (înv., a geme), ar putea reproduce lat. ingĕmĕre; gemut, s. n. (geamăt). Vezi definitia »

șesíme, șesími, s.f. (înv.) 1. câmpie vastă. 2. (în forma: șățime) însușirea de a fi plan, neted, drept. Vezi definitia »

STRIGOÍME s. f. (Rar) Mulțime de strigoi; totalitatea strigoilor. – Strigoi + suf. -ime. Vezi definitia »

OPTÍME, optimi, s. f. A opta parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. ♦ Notă muzicală valorând a opta parte dintr-o notă întreagă. – Opt + suf. -ime. Vezi definitia »

CRIPTOGÁME s.f.pl. Încrengătură a regnului vegetal, care cuprinde plante lipsite de flori; v. pteridofite; (la sg.) plantă din această încrengătură. [< fr. cryptogames, cf. gr. kryptos – ascuns, gamos – căsătorie]. Vezi definitia »