ORBĂLȚITÚRĂ, orbălțituri, s. f. (Reg.) Orbalț (1). [Var.: orbălțătúră s. f.] – Orbălți + suf.-tură. Vezi definitia »

CVADRÍGĂ s.f. (La romani) Car pe două roți tras de patru cai, întrebuințat mai ales în cursele de circ și la triumfuri. [< lat. quadriga]. Vezi definitia »

SPERMATOFÍTĂ, spermatofite, s. f. (La pl.) Grup de plante superioare cu structura diferențiată în rădăcină, tulpină, frunze, flori și care produc semințe; (și la sg.) plantă care face parte din acest grup. – Din fr. spermatophytes. Vezi definitia »

IMUNODEFICIÉNȚĂ s. f. deficiență a sistemului imunitar. (< engl. immunodeficiency) Vezi definitia »

RETICULÍTĂ, reticulite, s. f. (Med.) Inflamație a țesutului reticular. – Din fr. réticulite. Vezi definitia »