FITOGENÉZĂ s.f. Evoluția istorică, dezvoltarea autogenetică a plantelor. [Cf. gr. phyton – plantă, genesis – naștere]. Vezi definitia »

EVOLVÉNTĂ s.f. (Mat.) Curbă care admite ca loc geometric al centrelor de curbură o curbă dată; desfășurătoare. [< germ. Evolvente]. Vezi definitia »

OSTRÁCĂ, ostrace, s. f. (Înv.) Scoică, stridie. ♦ Cochilie sau ciob de lut pe care fiecare cetățean din vechea Atena scria numele celui socotit periculos, ca să fie îndepărtat temporar din Atica. – Din ngr. óstrakon. Vezi definitia »

NĂFURÍCĂ, năfurici, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze penate și cu flori gălbui, dispuse în capitule mici; peliniță (Artemisia annua). – Cf. nafură. Vezi definitia »

spurcăílă s.f. (reg.) diavol. Vezi definitia »