OPORTUNÍSM s.n. 1. Lipsă de conduită morală, de fermitate și de principialitate, urmărind satisfacerea intereselor personale prin adoptarea și aplicarea, după împrejurări, a unor păreri și principii potrivite momentului. 2. Curent ideologic și politic în rândurile unor partide ale clasei muncitoare, care promovează ideea renunțării la mijloacele luptei revoluționare, la transformarea revoluționară a societății. [Cf. fr. opportunisme, rus. opportunizm]. Vezi definitia »

FLEGMATÍSM s. n. Caracter flegmatic; atitudinea omului flegmatic. – Flegmat[ic] + suf. -ism. Vezi definitia »

NEOREALÍSM s. n. 1. curent în filozofia contemporană care identifică conștiința cu existența, redusă la un complex de senzații independente. 2. doctrină literară sau artistică inspirată din realism. ◊ mișcare artistică în cinematografia italiană contemporană, care se manifestă printr-o tendință de apropiere de problemele sociale, de viața cotidiană a oamenilor obișnuiți. (< fr. néoréalisme, it. neorealismo) Vezi definitia »

ARIVÍSM s. n. ambiție, dorință de a parveni cu orice preț. (< fr. arrivisme) Vezi definitia »

s.m termnatie ce seamana cu un prefix dar are o autonomie semantica de origine latina sau greaca Vezi definitia »