Definita cuvantului oportunism
OPORTUNÍSM s.n. 1. Lipsă de conduită morală, de fermitate și de principialitate, urmărind satisfacerea intereselor personale prin adoptarea și aplicarea, după împrejurări, a unor păreri și principii potrivite momentului. 2. Curent ideologic și politic în rândurile unor partide ale clasei muncitoare, care promovează ideea renunțării la mijloacele luptei revoluționare, la transformarea revoluționară a societății. [Cf. fr. opportunisme, rus. opportunizm].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu oportunism
SEÍSM, seisme, s. n. Cutremur de pământ. – Din fr. séisme. Vezi definitia »
NEOVITALÍSM s. n. curent idealist în biologie care pretinde a se deosebi principial de vitalism, înlocuind vechea „forță vitală” cu noțiuni noi. (< fr. néo-vitalisme) Vezi definitia »
MAHOMEDANÍSM s. n. Religie monoteistă întemeiată în sec. VII de Mahomed; islamism, mahometism, islam. – Din fr. mahométanisme (după mahomedan). Vezi definitia »
ALEXANDRINÍSM s.n. 1. Ansamblu de manifestări ale civilizației elenistice din Alexandria. 2. Sistem filozofic al școlii alexandrine. ♦ (Fig.) Caracter erudit, subtil și decadent al unei arte, al unei filozofii. [< fr. alexandrinisme]. Vezi definitia »
ARISTOTELÍSM s. n. Ceea ce este specific conceptiei filozofice a lui Aristotel. – Din fr. aristotélisme. Vezi definitia »