ARĂTĂTÓR, arătătoare, s. n. 1. Lamă îngustă (de la instrumentele de măsurat) care indică greutatea, direcția, timpul etc.; indicator. 2. Degetul al doilea de la mână (cu care se arată). ◊ (Adjectival) Deget arătător. – Din arăta + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »

PANTOFIÓR, pantofiori, s. m. Diminutiv al lui pantof. – Pantof + suf. -ior. Vezi definitia »

CONVERTÓR, convertoare, s. n. Circuit electronic cu un singur tub electronic, care realizează transformarea frecvenței semnalelor incidente în radioreceptoare. – Din engl. converter. Vezi definitia »

NITUITÓR, -OÁRE, nituitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Lucrător calificat care lucrează la nituire. 2. S. f. Mașină cu care se nituiește. [Pr.: -tu-i-] – Nitui + suf. -tor. Vezi definitia »

SEDUCĂTÓR, -OÁRE, seducători, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care seduce, incită, captivează prin aspect, prin fel de a fi etc., (persoană), fermecătoare, încântătoare. 2. S. m. Bărbat care abuzează de buna credință a femeilor, ademenindu-le și seducându-le cu promisiuni înșelătoare; ademenitor, înșelător. – Seduce + suf. -ător. Vezi definitia »