Definita cuvantului miră
MÍRĂ s. f. 1. riglă cu diviziuni speciale servind la măsurarea indirectă a distanțelor sau înălțimilor. ◊ bucată de peliculă pe care sunt imprimate linii foarte fine și luminoase, încrucișându-se în toate sensurile, și care permite o stabilire precisă a clarității imaginii fotografice sub aparatul de mărit. 2. cătare (la armă). 3. imagine-tip care servește la reglarea imaginii de televiziune. (< fr. mire)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu miră
cichiácă s.f. (reg.) pălărie de tinichea folosită de lucrătorii de la sondele petroliere. Vezi definitia »
ETNOBOTÁNICĂ s.f. Disciplină care se ocupă cu culegerea de denumiri populare ale plantelor. ♦ Nomenclatura populară botanică. [Cf. gr. ethnos – popor, botane – plantă]. Vezi definitia »
MIÁZĂ s. f. plagă superficială provocată de larvele unor muște. (< fr. myiase) Vezi definitia »
AVANRÁDĂ s.f. Lucrare destinată să prevină afuirile, plasată în amonte față de o construcție hidraulică. [< fr. avant-rade]. Vezi definitia »
MEZOSFÉRĂ s. f. 1. înveliș între 1200 și 2900 km în adâncimea Pământului, în care predomină sulfurile și oxizii metalelor grele (fier, nichel și magneziu). 2. strat atmosferic dintre stratosferă și ionosferă. (< fr. mésosphère) Vezi definitia »