TICĂLOȘÍE, ticăloșii, s. f. 1. Stare de decădere morală; p. ext. faptă comisă de un om ticălos (1), faptă josnică; nemernicie, mârșăvie, ticăloșenie, josnicie. 2. (Înv.) Mizerie, sărăcie; nefericire, nenorocire. – Ticălos + suf. -ie. Vezi definitia »

MICROENCEFALÍE s.f. (Med.) Malformație constând în existența unui creier foarte mic. [Gen. -iei. / cf. gr. mikros – mic, enkephalos – creier]. Vezi definitia »

SCLAVÍE, sclavii, s. f. Stare, condiție de sclav; sclavaj, robie. ♦ Fig. Stare de totală dependență politică, socială și economică în care este ținută o țară, o categorie socială, un individ. – Sclav + suf. -ie. Vezi definitia »

INGINERÍE s. f. profesiunea de inginer. (< it. ingegneria) Vezi definitia »

INEPȚÍE s.f. Vorbă sau faptă ineptă; prostie, tâmpenie; stupiditate; absurditate. [Gen. -iei. / cf. fr. ineptie, lat. ineptia]. Vezi definitia »