ELEVÓN s. n. ansamblu al aparatelor de conducere a unei aeronave, la avioanele fără ampenaj. (< fr. élevon) Vezi definitia »

BÓLSON (‹ engl. {i}) subst. (GEOGR.) Depresiune tectonică endoreică intramontană, cu marginile stîncoase abrupte și cu partea centrală netedă formată prin acumulări de nisipuri (playa) sau prin nivelare erozională (pediment). Este specifică reg. deșertice din S.U.A. și Mexic. Vezi definitia »

PLASTRÓN s.n. 1. Apărătoare din piele căptușită, care protejează pieptul la scrimă. ♦ Partea din față a unei platoșe; pieptar. 2. Partea din față (apretată) care acoperă pieptul la o cămașă bărbătească. 3. (Med.) Regiune dură la palpare. [Pl. -oane. / < fr. plastron]. Vezi definitia »

MERLÓN s. n. porțiune de zidărie care separă două creneluri ale unei fortificații. (< fr. merlon) Vezi definitia »

ELODIÓN s.n. Instrument muzical asemănător armoniului, pe care l-a precedat. [Pron. -di-on. / < fr. élodion]. Vezi definitia »